Despre mine

Dacă ești părinte sau urmează să devii în curând, te întreb: de unde te informezi? Cum știi ce ai de făcut cu noua ființă care va depinde total de tine?

Dacă în generațiile anterioare exista problema lipsei de informații ( în biblioteca părinților noștri singura carte despre creșterea copiilor era, ghiciți… Mama și copilul 🙂 ), noi suntem asaltați de ele din toate direcțiile și provocarea noastră este selecția, cernerea lor. Studiile recente arată că atunci când avem o problemă de sănătate, primul lucru pe care îl facem e să ne tastăm simptomele pe internet, pe care îl văd ca pe o plasă mare de pescuit cu care prinzi și pește, dar și multe gunoaie. Cu un singur search pe google găsim pe aceeași temă idei contradictorii și autorii lor au cu toții pretenția că au dreptate.

A lua parte la devenirea unui om nu este doar un privilegiu, e și ceva ce ne încarcă pe noi toți, părinți, bunici, cadre medicale, învățători, societate în general, cu o mare responsabilitate. Putem să creăm în jurul nostru un mediu în care copiii să se dezvolte armonios atât fizic, cât și psiho-emoțional și spiritual sau putem să îi lăsăm în voia sorții și deciziile noastre să fie în detrimentul lor.

Observ și că în jurul nostru domnește panica și neîncrederea, suntem cea mai anxioasă generație, deși o ducem cel mai bine și trăim cel mai mult.  Avem nevoia de a deține controlul prin cunoaștere (câte grame trebuie să crească un copil într-o lună, câți ml de lapte trebuie să mănânce la o masă, câte ore trebuie să doarmă, haine de bumbac sau de lână, etc.). În același timp, nu mai trăim în comunitățile de demult în care, până să devii părinte, vedeai zeci de copii alăptați și te ajuta mama sau sora sau vecina să pui copilul la sân.

E nevoie de un sat întreg să crești un copil. Noi nu am fost creați să ne ducem viața în izolare, ci în comunitate.